SĂLBĂTIC'I, sălbătic'esc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantaţii, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ţinuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. si tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăc'i vb. IV] - Din sălbatic.
Sursă : DEX'98 (62032)  - LauraGellner

A sălbătici ≠ a domestici
Sursă : Antonime (69090)  - siveco

SĂLBĂTIC'I vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.
Sursă : Sinonime (207713)  - siveco

SĂLBĂTIC'I vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.
Sursă : Sinonime (207712)  - siveco

sălbătic'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. sălbătic'esc, imperf. 3 sg. sălbatice'a; conj. prez. 3 sg. si pl. sălbătice'ască
Sursă : DOR (280099)  - siveco

A SĂLBĂTIC//'I ~'esc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic
Sursă : NODEX (352351)  - siveco

A SE SĂLBĂTIC//'I mă ~'esc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic
Sursă : NODEX (352352)  - siveco